Cancerul renal

Aspecte generale

Cancerul renal se poate forma în tubuleţele din rinichi ce colectează urina şi filtrează sângele. În fiecare an în Statele Unite sunt diagnosticate 54000 de noi cazuri de cancer renal din care 13000 nu vor supravieţui. ¹ Cancerul renal are o incidenţă uşor mai crescută la bărbaţi şi este diagnosticat între 50 şi 70 de ani. Cel mai frecvent tip de cancer renal este carcinomul cu celule renale. Este important de notat ca diagnosticat şi tratat precoce cancerul renal poate fi tratat. Daca este descoperit din timp rata de supravieţuire este între 79 şi 100%. ²

Opţiuni terapeutice

Cancerul renal este destul de rezistent la radio şi chimioterapie. Prin urmare, standardul de aur îndepărtarea rinichiului sau tumorilor renale.

Chirurgia renală tradiţională realizată prin abord deschis, ceea ce implica o incizie abdominală mare. O altă abordare este laparoscopia convenţională. Este mai puţin invazivă, dar mimitează dexteritatea, imaginea şi controlul medicului comparat cu chirurgia deschisă.

Chirurgia da Vinci ® in afectiunile renale

Dacă medicul dumneavoastră vă recomandă chirurgia pentru o afecţiune renală, puteţi bebeficia de o abordare minim invazivă - chirurgia da Vinci. Chirurgia da Vinci foloseşte tehnologie de ultimă oră ce îi permite medicului să realizeze operaţii mult mai precise decât chirurgia convenţională. Ea ofera mai multe avantaje faţă de chirurgia convenţională precum:

• durere mult redusă
• pierdere de sânge mai redusă
• scade necesitatea transfuziilor
• risc mai scăzut de infecţie
• cicatrici mai mici
• durată de spitalizare mai redusă
• recuperare mai rapidă
• sanse mai mari de păstrare a rinichiului în anumite intervenţii pentru tratarea cancerului
• rezultate clinice mai bune în multe cazuri

Chirurgia renală da Vinci preia cele mai bune tehnici ale chirurgiei deschise şi le aplică unui abord minim invaziv asistat robotic. Precizia şi dexteritatea sistemului da Vinci permite o abordare minim invaziva a tratamentului afecţiunilor chirurgicale şi a cancerului renal. Ca în orice tip de chirurgie, aceste beneficii nu pot fi garantate, chirurgia depinzând de fiecare pacient si de procedură.

Dacă sunteţi un candidat pentru chirurgia renală, adresaţi-vă unui urolog ce realizează intervenţii renale cu sistemul da Vinci.

1. “Ectopic Ureter”, American Urological Association Foundation, http://www.urologyhealth.org/, URL: http://www.urologyhealth.org/pediatric/index.cfm?cat=01&topic=71

2. Ibid.

3. “Cancer Facts and Figures 2008”, American Cancer Society; http://www.cancer.org/, URL: http://www.cancer.org/downloads/STT/2008CAFFfinalsecured.pdf

Cauzele cancerului renal

Cauzele cancerului  renal nu sunt clare, dar cercetătorii consideră că există anumiţi factori ce cresc riscul de apariţie a cancerului renal. ¹

• fumatul

• prezenţa cancerului renal în antecedentele heredocolaterale
• boala renală polichistică
• insuficienţa renală cronică şi/ sau dializa
• dieta cu aport caloric ridicat sau carne friptă/ sauté
• aportul redus de vitamină E
• scleroza tuberoasă
• expunerea la azbest, zgura de furnal şi cuptoarele folosite în siderurgie

Cancerul renal este mai frecvent la bărbaţi decât la femei. Bărbaţii din rasa neagră au un risc mai mare decât cei din rasa albă.

1. “Kidney Cancer”, American Urological Association Foundation, http://www.urologyhealth.org/, URL: http://urologyhealth.org/adult/index.cfm?cat=04&topic=124

Simptome

Din nefericire, cancerul renal nu are simptome incipiente, dar este bine să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă observaţi următoarele: ¹

• sânge în urină

• umflătură în abdomen

• pierdere în greutate inexplicabilă
• durere în flanc
• inapetenţă

In cazul metastazarii cancerului  , simptomele vor depinde de organul afectat. Respiraţia dificilă sau hemoptizia (tuse cu expectorarea de sânge) pot sa apara în cancerul pulmonar. Durerea osoasă sau fractura pot sa apara în cancerul osos. În cazul afectării creierului vor predomina simptomele neurologice.

În anumite cazuri cancerul renal poate determina aşa numitele sindroame paraneoplazice. Aceste sindroame apar la 20% din pacienţii cu cancer renal şi pot apare în oricare stadiu, inclusiv în cancerele limitate la rinichi. Simptomele sindroamelor paraneoplazice includ pierderea în greutate, pierderea poftei de mâncare, febra, transpiraţie, hipertensiune arterială. În multe cazuri sindromul paraneoplazic dispare la îndepărtarea cancerului. ²

1. “Kidney Cancer”, American Urological Association Foundation; http://www.urologyhealth.org/, http://urologyhealth.org/adult/index.cfm?cat=04&topic=124

Evoluţia cancerului renal

Origine

O tumoră renală este o formaţiune crescută anormal în rinichi. Termenii de "masă", "leziune", "tumoră" sunt adesea intersanjabili. Tumorile pot fi benigne (necanceroase) sau maligne (canceroase). Cea mai frecventă leziune renală este o zonă plină cu lichid numită chist. Chisturile simple sunt benigne şi nu se transformă în cancer şi în general nu trebuie să fie urmărite sau tratate. Tumorile renale solide sunt mai rare, dar în mai mult de 90% din cazuri sunt maligne. ¹

Creşterea tumorii

Cancerul renal se poate extinde în vena renală sau în vena cavă. Vena renală este principala venă a rinichiului, iar vena cavă este vena ce duce sângele la inimă. Porţiunea din tumoră ce se extinde în aceste vene se numeşte tromb tumoral. Explorările imagistice, în special RMN pot determina prezenţa acestuia.

Pentru a-şi asigura nutrimentele şi oxigenul necesare, tumorile trebuie să stimuleze formarea de noi vase de sânge. Acest proces se numeşte neoangiogeneză şi este necesar pentru creşterea şi răspândirea tumorii. Cancerul renal se consideră a avea un mare potenţial angiogenic şi diseminează foarte uşor prin vasele de sânge (hematogen). Potenţialul angiogenic al cancerului renal este determinat de secreţia unei proteine factor de creştere vascular endotelial (VEGF). VEGF acţionează asupra vaselor de sânge învecinate stimulând apariţia de muguri vasculari care să hrănească tumora. ²

1. “Kidney Cancer”, American Urological Association Foundation, http://www.urologyhealth.org/, URL: http://www.urologyhealth.org/adult/index.cfm?cat=04&topic=124
2. Ibid.

Screening şi teste pentru cancerul renal

Aspecte generale

Din păcate, nu există teste de sânge sau de urină pentru a detecta prezenţa cancerului renal. Când suspectează cancerul renal, medicul dumneavoastră va solicita efectuarea de explorări imagistice. Prima explorare imagistică este ecografia sau computertomografia. În unele cazuri poate fi necesară o combinare a informaţiilor obţinute prin mai multe explorări imagistice pentru a evalua tumora. ¹

Dacă se suspectează prezenţa cancerului renal, trebuie să se verfice dacă a depăşit localizarea renala (a mestastazat). Examenul pentru metastaze include computertomografia abdominala sau un RMN abominal, radiografia toracică şi teste de sănge. O scintigramă osoasă este de asemenea recomandată dacă există durere osoasă, fracturi recente sau anumite rezultate anormale la analizele de sânge. Dacă medicul consideră se vor face şi alte teste.

Cancerul renal se poate extinde în vena renală sau în vena cavă. Vena renală este principala venă a rinichiului, iar vena cavă este vena ce duce sângele la inimă. Porţiunea din tumoră ce se extinde în aceste vene se numeşte tromb tumoral. Explorările imagistice, în special RMN pot determina prezenţa acestuia.

Acestea sunt cele mai frecvente investigaţii utilizate pentru diagnosticarea cancerului renal.²

Computertomografia

Computertomografia este un examen înalt specilizat cu raze X utilizat pentru vizualizarea organelor interne şi pentru obţinerea de imagini în secţiune transversală ale anumitor zone din corp. Este una din principalele investigaţii folosite pentru diagnosticarea cancerului renal.

Computertomografia oferă mult mai multe detalii decât radiagrafia convenţională, realizând imagini ale organelor în felii subţiri sub diferite unghiuri. Un calculator pune laolaltă imaginile pentru a arăta dimensiunile şi localizarea oricăror anomalii. Pentru a îmbunătaţii imaginea organelor abdominale se poate înghiti o substanţă de contrast. Se poate instala şi o linie venoasă pentru injectarea suplimentară de substanţă de contrast. În general examenul computertomografic nu este dureros, dar uneori substanţa de contrat poate da senzaţia de caldură. Unele persoane pot avea reacţie alergică la substanţa de contrast, în special cei alergici la iod. În funcţie de zona din corp examinată se impun anumite restricţii alimentare înaintea examenului.

Tehnologia examenului computertomografic s-a îmbunătaţit recent prin utilizarea scanării în spirală ce este mai rapidă şi oferă o imagine mai bună.

Rezonanţa magnetică nucleară (RMN)

Examenul RMN este o investigaţie înalt specializată similară examenului computertomografic, dar mai bună pentru evaluarea unor zone precum scheletul. Realizează imagini precise ale organelor în secţiune transversală permiţâd examinarea strat cu strat. În general nu este o examinare dureroasă. Datorită utilizării unui camp magnetic puternic, persoanele cu piese metalice în corp (proteze de şold, stimulatoare cardiace, sau plăci metalice) trebuie să discute cu medicul si tehnicianul înainte de efectuarea examenului. Efectuarea examenului poate solicita ca pacientului să stea nemiscatpentru mai mult timp într-un spatiu strâmt, ceeea ce poate fi dificil pentru cei ce nu suportă spaţiile închise. Examenul RMN se foloseşte în general când examenul computertomografic nu poate examina o anumită zonă din corp.

Scintigrama osoasă

Scintigrama osoasă este folosită pentru a identifica eventualele diseminări ale cancerului în oase. Se face prin injectarea unei mici cantităţi de substanţă radioactivă intravenos. Substanţa radioactiva ajunge la oase şi este captată de zonele cu o activitate ososă crescută. Examenul poate identifica atât leziunile canceroase cât şi necanceroase, dar nu poate face diagnosticul diferenţial între cancer şi alte afecţiuni precum artrita fără alte investigaţii suplimentare precum radiografia sau computertomografia.

Tomografia prin emisie de pozitroni PET

Examenul PET este înalt specializat şi oferă informaţii despre extinderea cancerului pe aza anumitor activităţi celulare. Examenul PET este folosit în general pentru cancerul de sân, colorectal, ovarian, limfom, pulmonar, melanom, cancerele capului şi gâtului. Eficienţa examenului PET în dagnosticarea cancerului renal este încă în studiu.

Ecografia

Dacă există sânge în urină, se poate solicita o ecografie abdominală cu atenţie asupra rinichilor, ureterelor şi vezicii urinare.În general nu sunt necesare pregătiri speciale şi în general nu este dureros. Se folosesc unde sonore pentru obţinerea imaginii organelor interne. Acest examen îi permite radiologului să identifice eventualele formaţiuni prezente. O baghetă numită transductor este trecută peste piele şi emite unde sonore ce sunt detectate ecouri reflectate de organe. Imaginea ecografică produsă de tumorile renale arată diferit de cea a ţesutului renal normal. Acest examen poate fi utilizat ca test iniţial pentru diagnosticarea unei formaţiuni renale sau pentru efectuarea unei biopsii cu ac fin.

Pielografia intravenoasă

Pielografia intravenoasă se poate folosi şi ea pentru diagnosticarea cancerului renal. Se injectează o substanţă de contast specială ce se răspândeşte catre organe inclusiv către rinichi. Se fac radiografii ale rinichilor pe măsură ce substanţa de contrast circulă prin ei. Aceast permite identificarea anomaliilor renale. Dacă pielografia intravenoasă sau ecografia sunt anormale se poate solicita un examen computertomografic.

Radiografia toracică

O radiografie toracică simplă se poate efectua pentru a vedea daca plamanul este afectat de cancerul renal. Daca se observă ceva anormal pe radiografie se poate solicita un examen computertomografic pentru diagnostic.

Angiografia

Aceasta investigaţie este folosită pentru a vedea localizarea şi funcţionarea arterelor. Un cateter este introdus printr-o arteră mare prin picior într-o arteră ce merge la rinichi (artera renală). Se injectează o substanţă de contrast pentru a vizualiza arterele. Angiografia poate vizualiza vasele tumorii renale şi îl poate ajuta pe chirurg să facă o mai bună planificare a operaţiei.

Biopsia

Dacă, după ce aceste teste diagnostice au fost efectuate există o importantă suspiciune că formaţiunea renală este malignă, se va îndepărta chirurgiacal rinichiul (nefrectomie). Dacă testele diagnostice nu sunt clare, se poate face biopsie. Prin biopsie se scoate o mică bucată de ţesut din formaţiune pentru a determina dacă este malignă sau benignă. Există mai multe variante de a realiza o biopsie renală. Cea mai frecventă metodă este biopsia cu ac fin. Folosind ghidarea ecografică sau computertomografică se introduce direct în formatiune un ac lung şi subţire pentru a extrage o bucată de ţesut. În general nu este o explorare dureroasă. Un anatomopatolog va examina proba la microscop pentru a vedea daca este malignă sau benignă. Dacă exstă dovezi că în momentul realizarii biopsiei cancerul s-a răspândit deja, se poate face biopsie din zona unde s-a extins în loc de rinichi. Aceasta atitudine este recomandată pentru a reduce riscul de sângerare dacă zona metastatică este mai accesibilă decât rinichiul.

Alte teste

Pe lângă testele descrise mai dus, medicul poate solicita si unul dintre testele de laborator de mai jos.

Analiza de urină

Analiza de urină este în general parte a examenului fizic complet. Se fac examene la microscop şi analize biochimice pentru a detecta mici cantităţi de sânge sau alte substanţe ce nu se pot vedea cu ochiul liber. Aproape jumătate din pacienţii ce au cancer cu celule renale vor avea sânge în urină. Examenul microscopic de urină (citologia) poate detecta celule canceroase în urină.

Analize de sânge

Hemoleucograma completă şi anumite examene biochimice pot detecta anomalii asociate cancerului renal. Anemia (scăderea numărului de eritrocite) este foarte frecventă. Eritrocitoza (prea multe eritrocite)poate apărea de asemenea deoarece unele cancere renale produc un hormon (eritropoietina) ce poate creste producţia de eritrocite a măduvei hematogene.

1. “Kidney Cancer”, American Urological Association Foundation, http://www.urologyhealth.org/, URL: http://www.urologyhealth.org/adult/index.cfm?cat=04&topic=124
2. “About Kidney Cancer”, Kidney Cancer Association, http://www.kidneycancer.org/, URL: http://www.kidneycancer.org/knowledge/learn/about-kidney-cancer

Stadializarea cancerului renal

Definitia stadializării

Stadializarea arată dacă s-a răspândit cancerul şi cât de mult. Stadializarea descrie extinderea sau severitatea cancerului pe baza dimensiunilor tumorii primare, iar extinderea reprezintă răspândirea în organism sau în organul afectat. Deşi există mai multe sisteme de stadializare a cancerului renal, cel mai utilizat este cel numit TNM, cunoscut şi sub numele de Staging System of the American Joint Committee on Cancer. ¹.

Informaţii generale despre stadializare

Stadializarea se bazează pe cunoaşterea modului de evoluţie a cancerului. Celulele canceroase se divid si cresc formând o masă tisulară numită tumoră. Pe măsură ce tumora creşte, ea poate invada organele şi ţesuturile învecinate. Celulele canceroase se pot desprinde din tumoră şi intra în sânge si in sistemul limfatic. Trecând în sânge şi limfă, cancerul se poate răspândi de la localizarea primară formând noi tumori în alte organe. Răspândirea cancerului se numeste metastazare.²

Scopul stadializării

Stadializarea ajută în mai multe moduri procesul de diagnosticare şi de tratament:

• îi ajută pe medici să planifice eficient tratamentul
• realizarea unui prognostic
• ajută la identificarea studiilor clinice potrivite pentru pacient. ³

Stadializarea îi ajută pe cercetători şi pe furnizorii de servicii medicale să facă schimb de informaţii despre pacient folosind un limbaj comun pentru diagnostic, tratament şi stuii clinice.

Teste petru stadializarea cancerului renal

Dacă se suspectează o tumoră se vor face investigaţii imagistice ale rinichiului. Primele investigaţii sunt în general ecografia şi computertomografia. În anumite cazuri poate fi necesară combinarea mai multor investigaţii imagistice pentru a evalua tumora. Dacă se suspectează cancerul renal, se va investiga dacă acesta s-a răspândit dincolo de rinichi (metastazare). Testarea pentru metastaze include computer tomografia sau RMN abominal, radiografia toracică şi analize de sânge. Se recomandă scintigrama osoasă dacă pacientul are dureri osoase, fracturi recente, sau anumite anomalii ale analizelor de sânge. Teste suplimentare se pot face dacă medicul consideră necesar.

Cancerul renal se poate extinde în vena renală sau în vena cavă. Vena renală este principala venă a rinichiului, iar vena cavă este vena ce duce sângele la inimă. Porţiunea din tumoră ce se extinde în aceste vene se numeşte tromb tumoral. Explorările imagistice, în special RMN pot determina prezenţa acestuia. ⁴

Stadializarea cancerului renal

Sistemul de stadializare al AJCC include tumora primară (T), ganglionii limfatici de lângă rinichi (N) şi prezenţa sau absenţa metastazelor (M).

În cancerul renal, ganglionii limfatici de lângă rinichi sunt numiţi ganglioni regionali. Stadializarea clinică se bazează pe imaginea radiologică înainte de intervenţia chirurgicală. Stadializarea anatomopatologică se face pe baza ţesutului îndepărtat chirurgical.

În general cancerele cu un grad T mai ridicat, metastaze ganglionare sau metastaze la distanţă au un prognostic mai prost şi o durată de supravieţuire mai redusă, în aceste cazuri fiind necesare tratamente mai agresive. ⁵

1. "Staging: Questions and Answers," National Cancer Institute. www.cancer.gov. URL: http://www.cancer.gov/cancertopics/factsheet/Detection/staging
2. Ibid.
3. Ibid.
4. “Kidney Cancer”, American Urological Association Foundation. Urologyhealth.org. URL http://urologyhealth.org/adult/index.cfm?cat=04&topic=124:
5. Ibid.