Cancerul de prostata

Despre cancerul de prostată

Cancerul de prostată este o afecţiune caracterizată de apariţia de celule maligne (canceroase) în prostată. Prostata este o glandă a sistemului reproducător masculin situată sub vezica urinară şi în faţa rectului. Este de dimensiunea unei castane şi înconjoară uretra (tubul prin care este evacuată urina din vezică). Prostata produce un lichid ce face parte din spermă.¹

Cancerul de prostată este unul dintre cele mai frecvente cancere diagnosticate la bărbat. În Statele Unite, unul din şase bărbaţi va fi diagnosticat cu cancer de prostată în cursul vieţii sale. ² Deşi nimeni nu spune despre cancerul de prostată ca ar fi o boala uşoara, vestea bună este că datorită creşterii gradului de conştientizare si screening-urilor, din ce în ce mai mulţi bărbaţi sunt diagnosticaţi precoce. Aceasta înseamnă că cele mai multe cancere sunt depistate când sunt încă localizate în prostată şi nu s-au extins.

Statistici

Cancerul de prostată este cea mai frecventă afecţiune neoplazică necutanată la bărbaţi ³ si este responsabil de mai multe decesse decît orice alt cancer cu excepţia cancerului pulmonar. Oricum prezenţa cancerului de prostată este demonstată microscopic la autopsii la majoritatea bărbaţilor. Asociaţia Oncologică Americană (The American Cancer Society ) a estimat că în 2008 în Statele Unite au fost diagnosticate aproximativ 186320 de cazuri noi. Aproximativ un bărbat din 6 va fi diagnosticat cu cancer de prostată în timpul vieţii sale, dar doar un bărbat din 34 va muri din această cauză. În Statele Unite există peste 1,8 milioane de bărbaţi ce au supravieţuit cancerului de prostată.⁴

Opţiunile terapeutice şi de tratament depind de stadiul cancerului, scorul Gleason ⁵ şi de vârsta şi starea generală de sănătate a pacientului. Prin conştientizarea pacienţilor, depistarea precoce creşte şi rata mortalităţii scade. De asemenea noile progrese în tehnologia medicală le permit pacienţilor să se întoarcă mai repede la activităţile curente.

Opţiunile terapeutice

Când cancerul de prostată se consideră a fi localizat, există cinci opţiuni terapeutice:

1. îndepărtarea prostatei afectate de cancer (prostatectomia radicală)

2. iradierea prostatei afectate prin iradiere externe sau prin implantarea de seminţe radioactive (brahiterapie)
3. îngheţarea prostatei afectate (crioterapie)
4. tratament hormonal, ce nu are efect curativ şi este făcut în asociere cu radioterapia sau crioterapia.

5. monitorizarea (aşteptarea cu supraveghere)

1. Indepărtarea chirurgicala a cancerului de prostată

În cancerul de prostată localizat, prostatectomia radicală (îndepărtarea prostatei şi a unei părţi din ţesutul înconjurător) este considerată ca metoda definitivă de tratare a cancerului prin îndepărtarea lui. Aproximativ 91% din cancerele de prostată diagnosticate în Statele Unite sunt localizate, ceea ce înseamnă că mulţi bărbaţi sunt potenţiali cadidaţi pentru îndepărtarea cancerului. Dar, pacienţii ar trebui să discute cu medicul avantajele şi dezvantajele fiecărui tip de tratament.

Îndepărtarea chirurgicală a prostatei îi permite doctorului să aprecieze cât de agresivă este tumora şi cât de mult s-a extins. Acest pas poate fi critic deoarece 35% din tumori sunt diagnosticate cu un grad mai mic de diferentiere. Aceasta înseamnă că afectiunea neoplazică este mai agresivă decât au indicat evaluarea prechirurgicală şi biopsia. ⁸

Alegerea chirurgiei în defavoarea iradierii poate uşura depistarea recidivelor prin monitorizarea PSA după prostatectomia radicală decât după radioterapie. ⁹ De asemenea poate fi o opţiune de rezervă dacă cancerul recidivează. După radioterapie ţesuturile adiacente prostatei pot fi afectate. Dacă există afectare tisulară , chirurgia cu conservarea filetelor nu mai este o opţiune în caz de recidivă. Dar, iradierea rămîne o opţiune pentru pacienţii care deja au fost trataţi chirurgical pentru cancerul de prostată. ¹⁰

Indiferent de tratamentul ales, principala prioritate este supravieţuirea. Mai multe studii mari sugerează că şansa de supravieţuire pe termen lung este mai mare în cazul pacienţilor ce au urmat tratamentul chirurgical decât în cazul celorlalte tratamente. Pacienţii ce au fost trataţi prin prostatectomie radicală au un risc de deces prin cancer de prostată la 15 ani după tratament cu 40% mai mic decât în cazurile tratate prin radioterapie. ¹¹ (conform unui studiu realizat pe 3159 de pacienţi corectat pentru diagnostic, rasă, vârstă, statut socioeconomic, scor Gleason, grad biopsie şi anul de diagnostic).

Prostatectomia da Vinci

Prostatectomia da Vinci este alegerea numărul 1 în tratamentul cancerului de prostată localizat în Statele Unite. Datorită progresului tehnologiei chirurgicale, chirurgii pot oferi multor pacienţi o opţiune minim invazivă pentru prostatectomie, prostatectomia da Vinci.

Imaginaţi-vă intervenţii chirurgicale majore realizate prin incizii mici. Imaginaţi-vă beneficiile unui tratament definitiv dar cu potenţial mult mai puţină durere, cu o durată mai scurtă de spitalizare, cu o întoarcere mai rapidă la activităţile curente - cât şi cu rezultate clinice mai bune.

În tratamentul cancerului de prostată contează fiecare milimetru. De prostata sunt atasate filete nervoase şi vase de sânge. Pentru a proteja filetele nervoase, acestea trebuie separate precis şi delicat de prostată înainte de îndepărtarea acesteia. Chirurgul utilizează precizia, imaginea şi controlul oferite de sistemul da Vinci pentru a îndepărta prostata păstrând integritatea nervilor importanţi şi a vaselor de sânge.

Sub aspectul controlului cancerului, conform mai multor studii mari, prostatectomia da Vinci prezintă rate ale marginilor pozitive egale sau chiar mai mici (margini ce conţin celule canceroase) decât au aratat studii mari pentru alte tipuri de chirurgie.

Continenţa urinară şi funcţia sexuală după tratament sunt de asemenea o problemă pentru pacienţii cu cancer de prostată. Studiile au arătat că pacienţii ce au fost trataţi prin prostatectomia da Vinci pot prezenta o revenire mai rapidă a continenţei urinare şi o incidenţă mai mică a incontinentei decât cei ce au fost supuşi iradierii (brahiterapiei). Mai multe studii au arătat că pacienţii cu funcţie erectilă normală înainte de intervenţie îşi recapătă funcţia sexuală (definită ca erecţie pentru contact sexual) intr-un an de la intervenţie.

Discutaţi cu chirurgul despre aşteptările rezonabile pe cere le puteţi avea faţă de recuperarea funcţiei sexuale şi programul de reabilitare ce include exerciţii şi tratament medicamentos.

Este important să stiţi ca sistemul daVinci nu predă controlul unui robot, chirurgul va controla fiecare aspect al intervenţiei prin intermediul platformei da Vinci.

2. Radioterapia

Radioterapia utilizează raze X de înaltă energie emise de un dispozitiv sau emise de seminţe radioactive implantate în prostată, pentru a distruge celulele canceroase. Când cancerul de prostată este localizat, radioterapia poate fi o alternativă pentru chirurgie. Radioterapia externă este folosită în general pentru tratarea cazurilor cu afectare regională ce s-au extins prea mult în bazin pentru a putea fi îndepărtat chirurgical, dar nu a prins încă gaglionii limfatici. În cazurile avansate, radioterapia poate micşora tumora şi reduce durerea.

Este bine sa ştiţi că radioterapia poate determina afectarea pe termen lung a nervilor şi a altor structuri importante implicate în funcţia sexuală. Mulţi pacienţi trataţi prin brahiterapie sau radioterapie externă vor avea disfuncţie erectilă (aproximativ 50% conform studiilor) ^{12, 13} Mulţi pacienţi trataţi prin radioterapie sunt puşi sub tratament hormonal ce are un impact negativ imediat asupra fucţiei sexuale.

3. Îngheţarea cancerului de prostată (crioterapia)

Criochirurgia foloseşte azotul lichid pentru a îngheţa şi distruge celulele canceroase. Medicul introduce ace în anumite zone din prostată.Traiectele acelor sunt lărgite pentru a se introduce prin perineu sonde criogenice în prostată. Azotul lichid din sonde formează un glob de gheaţă ce îngheaţă celulele canceroase, care se vor distruge pe măsură ce se dezgheaţă. Intervenţia durează aproape 2 ore şi se face sub anestezie totală sau peridurală şi necesită 1 sau 2 zile de spitalizare.¹⁴

4. Terapia hormonală

Tratamentul hormonal combate cancerul de prostată prin suprimarea hormonilor masculini (androgeni) precum testosteronul ce favorizează creşterea cancerului de prostată. Controlul hormonal se poate obţine prin îndepărtarea chirurgicală a testiculelor (sursa pricipală de testosteron) sau medicamentos.

Tratamentul hormonal se adresează cancerului de prostată ce s-a extins în afara acesteia neputând fi tratat prin tratamente locale precum chirurgia sau radioterapia.

Tratamentul hormonal poate de asemenea ameliora durerea şi alte simptome neplăcute ce apar în cazurile avansate. Mai mult, se caută un mod de a stopa cancerul înainte de a metastaza. Deşi tratamentul hormonal nu vindecă, el reduce de obicei dimensiunile sau opreşte avansarea bolii, adesea pentru mai mulţi ani.

5.Monitorizarea (aşteptarea cu supraveghere)

Aşteptarea cu supraveghere se referă la monitorizarea atentă a stării pacientului fără a se urma un tratament până ce nu apar simptomele sau acestea se modifică. Se foloseşte de obicei în cazul pacienţilor batrâni cu patologie asociată şi cancer în stadiu incipient. Montorizarea se bazează pe premiza că în cazurile localizate cancerul de prostată evoluează lent şi este improbabil să determine probleme în cursul vieţii mai ales în cazul bărbaţilor bătrâni. ¹⁷ Unii pacienţi ce optează pentru aşteptarea sub supraveghere nu urmează activ nici un tratament până la apariţia simptomelor. Aceştia sunt rugaţi să-şi programeze examene edicale periodice şi să se prezinte la medic când apar noi simptome.

Tratamente experimentale

În faţa unei afecţiuni grave, mulţi încearcă tratamente alternative pentru a-şi ameliora simptomatologia şi a controla sau elimina boala.

O alternativă este tratamentul cu ultrasunete de înalta intensitate focalizate (HIFU). Tratamentul HIFU utilizează energia fasciculului de ultrasunete pentru a distruge celulele canceroase. Pentru tratarea cancerul de prostată se foloseşte o sondă transrectală. Tratamentul se face sub anestezie generală. Studiile recente au arătat că terapia HIFU are o frecvenţă crescuta a complicaţiilor şi o rata crescută a eşecurlor de a trata cancerul de prostată atât primar cât şi recidivele acestuia. Prin urmare, urologi importanţi au renunţat la această metodă de tratament , aşteptând mai multe dovezi legate de eficienţa şi siguranţa sa. ¹⁶

1. "General Information about Prostate Cancer," National Cancer Institute, http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/prostate/patient.

2. “Prostate Cancer: Guideline for the Management of Clinically Localized Prostate Cancer”:2007 Update. American

Urologic Association.

3. “ What are the Key Statistics About Prostate Cancer?," National Cancer Institute, http://www.cancer.org/docroot/CRI/content/CRI_2_4_1X_What_are_the_key_statistics_for_prostate_cancer_36.asp.

4. American Cancer Society 2008 Cancer Facts and Figures

5. "The Prostate Cancer Outcomes Study: Fact Sheet," National Cancer Institute, http://www.cancer.gov/cancertopics/factsheet/pcos%20.

6. Gleason score: A system of grading prostate cancer tissue based on how it looks under a microscope. Gleason scores range from 2 to 10 and indicate how likely it is that a tumor will spread.. National Cancer Institute, http://www.cancer.gov/common/popUps/popDefinition.aspx?id=CDR0000045696&version=Patient&language=English

7. Prostate Cancer Clinical Guideline Update Panel. Guideline for the management of clinically localized prostate cancer: 2007 update. Linthicum (MD): American Urological Association Education and Research, Inc.; 2007. 82 p.

8. King CR, Patterns of Prostate Cancer Biopsy Grading: Trends and Clinical Implications. Int J. Cancer (Radiat. Oncol. Invest): 90,305-311(2000).

9. Di Blasio, C. J., A. C. Rhee, et al. Predicting clinical end points: treatment nomograms in prostate cancer. Semin Oncol. 2005; 30(5):567-86.

10. Carlucci JR, Nabizada-Pace F, Samadi DB. Organ-confined prostate cancer and the emergence of robotic prostatectomy: What primary care physicians and geriatricians need to know. Geriatrics. 2009; 64(2):8-14.

11. Tewari A, Raman JD, Chang P, Rao S, Divine G, Menon M.Long-term survival probability in men with clinically localized prostate cancer treated either conservatively or with definitive treatment (radiotherapy or radical prostatectomy). Urology. 2006 Dec; 68(6):1268-74.

12. Zelefsky M, Chan H, Hunt M, Yamada Y, Shippy A, Amols H. Long-term outcome of high dose intensity modulated radiation therapy for patients with clinically localized prostate cancer. journal of urology.2006; 176 (4): 1415-1419

13. Merrick G. Erectile function after prostate brachytherapy. Int J Radiat Oncol Biol Phys. 2005 Jun; 62(2): 437-47

14. "Detailed Guide: Prostate Cancer - Cryosurgery," American Cancer Society, www.cancer.org. URL: http://www.cancer.org/docroot/CRI/content/CRI_2_4_4x_Cryosurgery_36.asp?rnav=cri

15. "Hormone (Androgen Deprivation) Therapy," American Cancer Society, www.cancer.org. URL: http://www.cancer.org/docroot/CRI/content/CRI_2_4_4X_Androgen_Suppression_Hormone_Therapy_36.asp

16. Benjamin J. Challacombe, Declan G. Murphy, Rhana Zakri and Declan J. Cahill, The Urology Centre, Guy's and St Thomas' NHS Foundation Trust, London, UK, Accepted for publication 21 October 2008

17. "Prostate Cancer Treatment: Treatment Option Overview," National Cancer Institute, www.cancer.gov. URL: http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/prostate/Patient/page4

Despre prostată

Prostata este un element cheie al sistemului reproducător masculin şi este strâns legată de sistemul urinar. Este o glandă mică ce secretă o mare parte din fractiunea lichidă a spermei, fluidul lăptos ce transportă spermatozoizii prin penis în momentul ejaculării. ¹

Prostata se află sub vezica urinară, unde se colectează urina, şi în faţa rectului. Ea inconjoară precum un inel o porţiune din uretră. Uretra este un tub ce duce urina afară din vezică prin penis. În timpul ejaculării sperma este secretată prin mici orificii din peretele uretrei. ²

Prostata este formată din trei lobi înconjuraţi de o capsulă. De o partte şi de alta este flancată de veziculele seminale, o pereche de glande cu aspect de pungă ce contribuie la secreţia spermei. Alături de veziculele seminale trec vasele deferente ce transportă spermatozoizii de la testicule. Testiculele pe langă rolul de a produce spermatozoizi , produc testosteron, un hormon sexual masculin, ce controlează creşterea şi funcţionarea prostatei. ³

Hormonii masculini determină dezvoltarea prostatei la făt. Prostata continuă să se dezvolte pe măsură ce copilul devine adult. Dacă nivelul hormonilor masculuni este scăzut, prostata nu va mai creşte. La bătrâni, partea de prostată din jurul uretrei continuă să crească. Aceasta determină hipertrofia benignă de prostată (HBP), ce determină probleme la urinare. ⁴

1. "General Information About Prostate Cancer," National Cancer Institute, www.cancer.gov. URL: http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/prostate/patient
2. "The Prostate," National Cancer Institute, www.cancer.gov. URL: http://www.cancer.gov/cancertopics/wyntk/prostate/page2
3. "General Information About Prostate Cancer," National Cancer Institute, www.cancer.gov. URL: http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/prostate/patient
4. "What is Prostate Cancer," American Cancer Society, www.cancer.org. URL: http://www.cancer.org/docroot/CRI/content/CRI_2_2_1X_What_is_prostate_cancer_36.asp

Cancerul de prostată cauze şi factori de risc

Cauzele cancerului de prostată sunt variate şi complexe. Nu există un punct de vedere unic asupra a ceea ce determină cancerul de prostată. Există oricum anumiţi factori asociaţi cu un risc crescut de a face cancer de prostată

Vârsta şi factorii genetici

Ceea ce se ştie despre cancerul de prostată este că apare relativ rar la persoanele sub 50 de ani, riscul de a face cancer de prostată crescând după această vârstă. Până la 80 de ani, mai mult de jumătate din bărbaţi vor avea un grad de proliferare canceroasă ce poate necesita sau nu tratament.

Cancerul de prostată pare a avea agregare familială, ceea ce sugerează prezenţa unui factor moştenit sau genetic. Prezenţa unui tată sau frate cu cancer de prostată dublează riscul pentru un bărbat să facă aceată boală. Riscul este şi mai mare în cazul bărbaţilor cu mai multe rude afectate, în special dacă rudele erau tinere în momentul diagnosticării. Oamenii de ştiinţă au identificat o serie de gene ce par să crească riscul pentru cancerul de prostată.

Anumite gene cresc riscul pentru mai multe tipuri de cancer. De exemplu mutaţiile dobîndite ale genelor BRCA1 şi BRCA2 ce determină cancer ovarian şi de sân sunt mult mai comune în unele familii. Prezenţa acestor mutaţii genice creşte riscul şi pentru cancerul de prostată, dar ele sunt responsabile doar pentru un număr mic de cancere de prostată.

Originea etnică pare a avea un rol important: bărbaţii de origine africană par a avea cel mai ridicat risc, în timp ce asiaticii au cel mai scazut risc.

Dieta şi modul de viaţă

Modul de viaţă, dieta şi expunerea la factori toxici se consideră a avea un rol în apariţia şi diseminarea cancerului de prostată.

Dieta bogată în carne roşie, calciu (produse lactate) şi colesterol rău (LDL) se consideră că ar creşte riscul pentru cancerul de prostată. Dieta bogată în carbohidraţi poate afecta de asemenea nivelul de insulină ceea ce poate determina obezitate. Combinat cu o dietă ce predispune la obezitate, un mod de viaţă sedentar poate de asemenea duce la apariţia cancerului de prostată. Barbaţii cu IMC de 32,5 sau mai mare au un risc de 30% de deces prin cancer de prostată, în timp ce bărbaţii cu IMC de 35 au un risc de 60% de recidivă a cancerului de prostată în 3 ani.

Dieta bogata in legume si hrana cruda previne aparitia cancerului de prostata. Antioxidantii previn acumlarea radicalilor liberi in organism, acestia din urma afectand structura celulelor si putand duce la aparitia cancerului. Există de asemenea studii ce sugerează că o dietă cu un supliment de acizi graşi omega 3 şi omega 6, ce se află mai mult în peşte, poate preveni cancerul şi are efecte pozitive asupra creierului şi inimii. Suplimentele de seleniu, vitamină D şi vitamină E sunt considerate a fi benefice în prevenirea cancerului de prostată, scăzând nivelul PSA şi inhibând creşterea tumorii.

Vizitaţi site-ul National Prostate Cancer Coalition pentru a afla mai multe despre prevenirea cancerului de prostată.  http://www.fightprostatecancer.org/.

Simptomele cancerului de prostată

Cancerul de prostată în stadii incipiente este asimptomatic şi este depistat prin testul PSA (antigenul prostatic specific) sau prin tuşeu rectal. Unele cancere de prostată avansate pot încetini sau slăbi jetul de urină sau să vă facă să urinaţi mai des. Afecţiuni necanceroase, precum hipertrofia benignă de prostată poate determina şi ea aceste simptome. ¹

Dacă cancerul de prostată este avansat poate apare hematuria (prezenţa sângelui în urină) sau impotenţa (dificultatea de a avea erecţie). Durerea la nivelul oaselor bazinului, coloanei vertebrale, şoldurilor sau coastelor este de asemenea posibilă în cazurile avansate cu extindere la oase. Alte afecţiuni pot determina şi ele aceste simptome. ²

Simptomele ce pot apărea includ:

• urinare frecventă, în special nocturnă
• imposibilitatea de a urina
• dificultate în a începe sau opri urinarea
• un jet de urină slab sau întrerupt
• durere sau arsură la urinare
• sânge în urină sau spermă
• ejaculare dureroasă
• durere lombară frecventă sau în solduri ori coapse ²

Screening şi teste pentru cancerul de prostata

Nu există un test screening de rutină pentru cancerul de prostată. Unele teste de screening sunt folosite deoarece s-au dovedit a fi utile atât pentru depistarea precoce a cancerului cât şi pentru a scăderea riscului de deces prin această afectiune. Alte teste sunt eficiente in depistarea cancerului deşi nu s-a dovedit eficacitatea lor în reducerea riscului de deces prin cancer.

Oamenii de ştiinţă studiază testele de screening pentru a le găsi pe cele cu cele mai puţine riscuri şi cele mai multe beneficii. Studiile de screening pentru cancer sunt de asemenea realizate pentru a arăta dacă depistarea precoce scade riscul acestei persoane de a muri de acea afecţiune. Pentru anumite tipuri de cancer, descoperirea şi tratarea incipientă poate însemna o şansă mai mare de recuperare.

Testele pentru depistarea cancerului de prostată includ:

1. Tuşeul rectal

Prin tuşeul rectal medicul sau asistenta introduc un deget în manuşă, lubrifiat în partea inferioară a rectului pentru palpa neregulatitatile prostatei sau orice altceva pare anormal.

2. Testul PSA (antigenul prostatic specific)

Acest test măsoară nivelul PSA din sânge. PSA este o substanţă produsă în special de prostată ce poate fi în cantităţi crescute în sângele celor cu cancer de prostată. Nivelul PSA poate fi de asemenea crescut după o infecţie sau inflamaţie a prostatei sau în cazul hiperplaziei benigne de prostată (mărirea prostatei).

Oamenii de ştiinţă studiaza combinarea testului PSA cu tuşeul rectal ca metodă de a obţine rezultate precise din testele screening. Unele cancere nu sunt niciodată simptomatice sau ameninţătoare pentru viaţă, dar dacă este depistat la un test screening, cancerul trebuie tratat. Nu se ştie dacă tratarea acestor cancere prelungeşte durata de viaţă mai mult decît absenţa tratamentului, iar tratamentele pentru cancer pot avea numeroase efecte secundare. Testele de urmărire precum biopsia, pot fi de asemenea efectuate pentru diagnosticarea cancerului.

3. Ecografia transrectală

Ecografia transrectală foloseşte fascicule de ultrasunete pentru a realiza o imagine a prostatei pe ecran. Pentru acest test se introduce în rect o sondă ce produce unde ce pătrund în prostată realizând ecouri ce sunt captate de sondă. Un computer transformă ecourile într-o imagine alb negru a prostatei. Examenul durează câteva minute şi se face în cabinetul medicului sau în policlinică. Veţi simţi o oarecare presiune la introducerea sondei în rect, dar în general nu este dureroasă.

4. Biopsia

Biopsia este o intervenţie prin care o mostră de ţesut este prelevată şi apoi este examinată la microscop. Medicul va utiliza ecografia transrectală pentru a ghida şi introduce un ac prin peretele rectului în mai multe zone din prostată. Acul va scoate apoi un cilindru de ţesut lung de 12 mm cu secţiunea de 1,2 mm ce este trimis la laborator pentru a se vedea daca există cancer.

5. Grade

Celulele prostatice sănătoase sunt uniforme ca dimensiuni, formă şi corect aranjate în forma unei glande normale. Pe măsură ce cancerul se extinde, celulele îşi pierd aspectul uniform. Ele se transformă dintr-un ţesut normal, bine diferenţiat intr-unul mai dezorganizat şi prost diferenţiat. Eventual se formează o tumoră. Dacă biopsia arată prezenţa cancerului de prostată, anatomopatologul îi dă un grad fiecărei mostre de ţesut grad ce indică cât de mult diferă celulele de aspectul normal.

6. Stadializarea

Stadializarea este procesul folosit pentru a determina dacă există extinderea cancerului în afara prostatei sau în alte părţi ale corpului. Informaţiile adunate prin procesul de stadializare determinaă stadiul afecţiunii. Este important să se cunoască stadiul pentru a planifica tratamentul.

Stadiile cancerului de prostată

Un sistem de stadializare este un sistem standardizat pentru indicarea gradului deextindere a cancerului. Stadializarea descrie măsura sau severitatea cancerului la un pacient pe baza dimensiunii tumorii primare şi măsura în care cancerul s-a extins în corp. Deşi exista mai multe sisteme de stadializare, cel mai utilizat este sistemul TNM.

Informaţii generale despre stadializare

Stadializarea se bazează pe modul de dezvoltare al cancerului. Celulele canceroase se divid şi cresc formând o masă tisulară numită tumoră. Pe măsură ce tumora creşte, ea poate invada organele şi ţesuturile învecinate. Celulele canceroase se pot desprinde din tumoră şi pot pătrunde în sânge sau limfă, răspândindu-se de la locul tumorii primare pentru a forma tumori în alte organe. Răspândirea cancerului se numeşte metastazare. ²

Scopul stadializării

• Stadializarea ajută la diagnosticarea şi tratarea cancerului în mai multe moduri:
• Stadializarea îi ajută pe medici să planifice eficient tratamentul pacientului.
• Stadializarea poate folosită pentru a estima prognosticul pacientului.
• Cunoaşterea stadiului ajută la identificarea studiilor clinice potrivite pacientului. ³
• Stadializarea îi ajută pe cercetători şi pe furnizorii de servicii medicale să schimbe informaţii despre pacieţi, folosind un limbaj comun pentru diagnostic, tratament şi studii clinice.

Teste pentru determinarea stadiului cancerului de prostată

Următoarele teste şi proceduri pot fi folosite pentru stadializarea cancerului de prostată:

Rezultatele acestor teste sunt analizate împreună cu rezultatul biopsiei primare pentru a stabili stadiul cancerului.

Stadializarea cancerului de prostată folosind sistemul TNM

Sistemul TNM descrie întinderea tumorii principale (T), dacă s-a extins cancerul la ganglionii limfatici învecinaţi şi absenţa sau prezenţa metastazelor la distanţă.Sistemul TNM a fost acceptat de International Union Against Cancer (IUAC) and the American Joint Committee on Cancer (AJCC). ⁹ Stadiile descrise mai jos se bazează pe cea mai recentă versiune a manualului de stadializare al AJCC . Stadiul clinic este bazat pe testele efectuate înainte de intervenţia chirurgicală, precum rezultatele PSA şi pe explorarea prin tuşeu rectal. Dacă veţi fi supus unei intervenţii chirurgicale, medicii vor determina stadiul anatomopatologic pe baza chirurgiei şi examinării ţesutului îndepărtat. Există patru categorii pentru descrierea stadiului cancerului de prostată, de la T1 la T4. ¹⁰

Gruparea stadiilor

Pentru multe cancere, combinaţiile TNM corespund unuia dintre cele 5 stadii. Odată ce au fost determinate categoriile, aceste informaţii se combină împreună cu sorul Gleason într-un proces numit gruparea stadiilor. Stadiul se exprima prin numere romanede la I (cel mai puţin avansat) la IV (cel mai avansat). ¹¹ Aceasta se face pentru a ajuta la stabilirea opţiunilor terapeutice şi perspectivele de supravieţuire sau vindecare. Următoarele imagini, reproduse prin bunăvoinţa National Cancer Institute, arată organele urinare şi stadiile cancerului de prostată. ¹²

Deşi studiile clinice susţin eficienţa sistemului da Vinci in chirurgia minim invazivă, rezultatele pot varia. Chirurgia cu sistemul da Vinci poate fi neadecvată in unele cazuri. Consultaţi-vă cu medicul dumneavoastră în privinţa acţiunilor terapeutice, cat şi legat de riscurile şi beneficiile lor.